Ei, tu, călătorule…

Tie, călătorule-cititorule, ce-ai zăbovit o clipă în lumea ghiduşiilor, îţi este dedicată această pagină. Iţi mulţumesc că te-ai oprit din drum şi mă însoţesti în aventuri năucitoare. Ai alunecat în gândurile mele, ai hoinărit pe potecile minţii, ai simţit emoţiile trepidante din sufletul meu. Drumurile noastre s-au contopit pentru o vreme, (voit sau fortuit) sfidând spaţiul, încremenind timpul, cristalizând trăirile. Umbra ta se rasfrange in privirea mea, in jocul meu…

Si dacă, citind, ai vibrat măcar pentru o clipă de nerăbdare, sau ai simţit cum inima-ţi galopează de nebanuite dorinţi, atunci poţi spune că sunt un bun tovarăş de drum.  Ei, pelerinule misterios, ce mă însoţesti tăcut, lasă un semn al trecerii tale pe aici. Spintecă negura, înlatură vălul ce-ţi întunecă chipul si lasă-mi gândul de tine să-mi rezem.

Eu sunt aici mereu, privind întrebătoare spre zenit, aşteptând vestea că ma însoţesti iar la drum. Călătorule-cititorule, ghiduşiile mele se oglindesc în sufletul tău, reflectând stropi de Eternitate. La tine e puterea mistică a metamorfozării surâsului în Fericire.

Mai esti aici, călătorule? Drumul alături de tine e o spirală a luminii ce-alungă nelinişti abisale. Nu uita să-mi dai de stire că exişti. Tot ce spui, gândeşti, simti e important pentru mine. Inlăntuirea cuvintelor e suficient să fie însoţita de un nume si o adresă de email…  Cuvintele tale-s ca o înfiorare sfântă, mustrarea  ta- focul purificator.