Întelepciunea si iubirea mea e jocul

• Copilul râde:
• “Întelepciunea si iubirea mea e jocul!”
• Tânarul cânta:
• “Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!”
• Batrânul tace:
• “Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!”  (Lucian Blaga – Trei Feţe)

           Adolescenta fiind, citind intaia oara poezia, am gasit-o interesanta si atat… A ramas insa acolo, in suflet, bine ancorata, fara insa sa-i descifrez sensurile. Poate si pentru ca, fiind scrisa de Blaga, invatasem ca, a cauta sensurile ascunse, este echivalentul destramarii misterului, a magiei. Asa ca am ales calea de a simti doar poezia in intregul ei, fara a ucide corola de minuni…

            In zori, scrutand ceata laptoasa in cautarea acelui nu-stiu-ce care sa-mi bucure sufletul hamesit dupa crampeie de frumos, mi-au revenit in minte versurile lui Blaga. Purtam in iris chipul angelic al piticutei pe care am lasat-o dormind, zambind… Am stat mai bine de un ceas privind-o, avida, insetata de a deslusi misterul unui somn atat de linistit, senin, odihnitor. Am mangaiat cu gandul fiecare particica a ei, am acoperit-o in somn cu toate saruturile cu care un am apucat inca sa o dezmierd si m-am rugat cu lacrimi cerului sa o tina sanatoasa, vesela si plina de energie. Apoi, ca un hot, m-am strecurat din camera, luand cu mine zambetul ei…

•  Copilul râde:
• “Întelepciunea si iubirea mea e jocul!” – mi-a revenit in minte…
• Tânarul cânta:”Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!” – si din iubire, prin iubire, cu iubire a venit pe lume Darul lui Dumnezeu – Teodora Andreea- micuta  care are darul de a rade-n hohote…

 Am fost copil. Anii au trecut si candoarea si jocul specific varstei s-au preschimbat in diplomatie si responsabilitati. Adult fiind retraiesc momentele magice ale copilariei, privind-o pe Andreea, raportandu-ma la ea.

 Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor. Deaceea, oricine se va smeri ca acest copilas, va fi cel mai mare in Imparatia cerurilor. (Mat.18:3-4)

 Copii fiind ne grabim sa devenim adulti, sa ne bucaram de independenta si privilegiile pe care ni le ofera varsta. Suntem insa neinitiati si avantandu-ne spre maturitate pierdem si esenta : darul de pret al copilariei. Odata ajunsi adulti, ne iscodesc intrebari de genul : cine sunt, care-i rostul vietii, incotro ma indrept ?

 Abia cand a aparut pe lume copilul si m-am oglindit in zambetul si jocul lui am inteles ! Atunci am multumit cerului pentru ca mi-a dat o a doua sansa: aceea de a invata de la ea, de a redescoperi in mine sufletul de copil, de a redescoperi jocul. Pentru o clipa m-am simtit la Poarta Raiului.

• Batrânul tace:
• “Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!” 

… Nu! Nu am ajuns acolo… Insa adesea sunt fascinata de dialogurile si interactiunea dintre bunici si nepoti.  Se pare ca nepotii sunt o a treia sansa care ni se ofera. E un nou dar pe care ni-l face Divinitatea! Fiti ca niste copii! – ni se sopteste de dincolo de nori! Ai uitat cum?! Priveste la micutul care-ti prinde obrajii cu manutele si te saruta de noapte buna! Asculta pofta cu care rade cand te vede-n prag! Simte-i nerabdarea din ajunul Craciunului si citeste-i scrisorile catre Mosu’… E atat de simplu!

Uita o clipa de tine, trimite la culcare adultul ghebosat de responsabilitati si temeri si trezeste copilul din inima ta. Bucura-te de azi, lasa-ti inima sa vibreze de bucurie, lasa-ti sufletul sa cante colinde (asa cum faceai in copilarie), lasa-ti mainile sa construiasca decoratii pentru brad, scrie scrisori Mosului. Joaca-te! Nu, nu-ti fie teama de ridicol, sau poate ca esti pera mare, ca esti neindemanatic,  ca ai uitat de unde sa incepi…. Totul e acolo, in sufletul tau! E ca mersul pe bicicleta, nu se uita …Ai fost candva copil si

• Copilul râde:
• “Întelepciunea si iubirea mea e jocul!

S-ar putea sa-ti placa si:

• Fuga din zori
• Viata ca draft
• Ou sont les neiges d’antant?