De mâna, printre vise.

In amurg, cand orasul este invaluit in soapte, o pornim agale spre intalnirea cu Mos Ene si taramul fermecat al povestilor. Dupa lectura de seara, pupicii de noapte buna, joaca cu nasucurile si degetelele, urmeaza ritualul invocarii viselor neasemuite.

• Eu: – Noapte bună, vise frumoase! Lună, lună și voi stele, trimiteți vise frumoase iubitei mele…
• Andreea: Cu caluți galbeni, 1,2,3,4,8…. cu iepurași, căprioare și fluturași să zboare sus, sus…
• Eu: Somn ușor!
• Andreea: Și miere…Să vizes la miere…(Intr-o cărticică cu programul unui ursuleț, îl arată cum se culcă și visează un butoi cu miere) Așa că, Andreea , după modelul ursulețului, își dorește, noapte de noapte, să viseze miere…..
• Eu: Bine, mami! Să visezi miere… Acum capul jos!….
• Andreea: De mânuță!- și mă apucă de mână, ca să dormim tinându-ne de mână.

Și uite așa, tiptil-tiptil trecem pragul spre lumea viselor, palmă-n palmă. Poate așa vom avea și același vis și voi fi acolo să o protejez de arătări înfricoșătoare, vrăjitoare urâte si alte necunoscute… Pașim de mână, printre vise, cu teamă uneori, cu curaj alteori… Iar dacă peste noapte se întâmplă să se trezească la ea in patuț, o aud certându-mă: Mânuța, mami! – apoi aluneca iar printre vise….