Cum am descoperit povestile

Ei, o poveste despre povesti … A fost o data, ca niciodata, o fetita frumoasa, frumoasa…- asa cum ii place Andreei, de 1 an si 8 luni, sa spuna. La numai 5 luni ii cade in manute o carte: Mama si copilul. A privit-o curios, a pipait-o, a gustat-o si a indragit-o tare mult. Desi nu era o carte cu povesti, am tesut in jurul imaginilor mici istorioare pe care le asculta fascinanta.

Pe la 6 luni, indemnata de bucuria ei, i-am cumparat alte carticele cu animale. Minute in sir le privea gangurind, parca ar fi povestit cu glas domol ghidusiile animalutelor. Cu fiecare zi, fascinatia ei pentru carti si povesti crestea… La 1 an deja avea preferinta pentru pisicuta dungata din ALice in tara minunilor si cei 101 dalmatieni. De fiecare data cand se inconjura de carti, zaream in ochii ei picuri de fericire, iar pe buze ii infloreau cuvintele…

Nicio jucarie nu o incanta mai mult decat cartile si povestile pline de talcuri care se ascund printre paginile lor. Adesea, in parc, se aseaza pe bancuta si spune nerabdatoare: Sa citim… Si cata fericire poate incapea in inima unei fetite de doar 1 an si 8 luni atunci cand am intrat intr-o biblioteca! Poate parea devreme, insa reactia ei si pasiunea pentru muuuuuuulte carti mi-au dovedit contrariul. A fost o experienta interesanta, plina de poezie si sublim.

In fiecare zi descoperim o carte noua, traim alaturi de eroi intamplari captivante si, seara, cu genele pline de povesti adormim zambind si murmurand: mai citeste putin…inca putin…te rog…..

Am scris povestea la indemnul Edukid.ro care, impreuna cu Libraria Humanitas Iasi din Centrul Comercial Felicia, initiaza aceasta campanie de atragere a copiilor catre lumea minunata a lecturii.

• S-ar putea sa va placa si:
• Universul literelor
• Lectura de seara
• Minutul de lectura