Tandrețe de bunică – Vieți paralele

- Măine mergem la țară. -îi spune mama unei fetițe de vreo 4 anișori.
- Unde? – întreabă ea
- La țară, acolo unde am început să contruim casa, unde-i bunicul…. – vine răspunsul cu o urma de tristeșe în glas
- Și la bunica…
- Bunica nu mai e … Dar putem merge să ii punem flori, acolo unde se odihneste- adauga mama putin incurcata.
- Da… Un buchet frumos- spune veselă fetița
- Ti-e dor de bunica?
- Da…
- De ce anume iti este dor?- o iscodește mama
- De vocea ei și de cum îmi pupa piciorușele si tălpile și degețelele…

Au coborât din tramvai lasând în urmă nostalgie și imagini frumoase de pe vremea bunicilor…. Apoi mă uit la Zeita André și la infinita tandrete si dragoste cu care buni o înconjoară…