Sufla viață- Vieți paralele

- Dă-mi o veste bună! Ce să le spun oamenilor? … Acasă la el? Tristețe mare…. Fa ce poți, ce stii, ce ai învățat. Roagă-te! Cheamă-i pe toți doctorii, toate asistentele. …. Suflă viață . …. Doar tu îl mai poți salva….. Hai că doar suntem colegi, fă ceva și salvează omul. Doar suntem în Saptamâna Mare. … Sună-mă și spune-mi că a iesit din comă.

Cam așa suna dialogul telefonic surprins intr-un autobuz înainte de Paște. Pe semne un doctor își ruga bunul coleg să salveze vreo rudă apropiată, să o întoarcă printre noi. M-a frapat modul in care a abordat situatia. Nu era vorba de date exacte, de tratamente si alte interventii elaborate. Domnul doctor facea apel la abilitatile demiurgice ale colegului sau: Suflă viață!… In alt contex mi s-ar fi parut cu siguranta ironic, batjocoritor, insa tonul si forta cu care a rostit cuvintele tradau disperarea. Omul si-a incheiat discutia telefonica despre coma, moarte, viata. Eu insa am continuat sa reflectez asupra celor auzite. Se pare ca, uneori, nici chiar o pila in spital nu poate face minuni. Uneori viata depinde de talentul si responsabilitatea unor doctori, alteori nu. In cazul unui esec (a se citi – deces), avem tendinta (si nevoia fireasca) de a da vina pe doctori, insa , se pare ca uneori chiar si ei isi recunosc limitele… Sunt doar doctori, oameni, nu zei….