Profunzime- Vieți paralele

Aștept nerabdătoare autobuzul. Stația se află în fața unei biserici. 3 oameni sărmani cerșesc. Cer orice: atenție, bani, mâncare. Sunt doi barbați și o femeie, toți pe la 50 de ani, îmbrăcați sărăcăcios, murdari și gheboșați. O pensionara se opreste si ii da un pachetel femeii si isi continua drumul. Cersetoarea il cantareste o clipa in pale si il baga intr-o punga, fara cea mai mica curiozitate de a afla exact ce-i in pachetel. Poate ca era deja un obicei ca pensionara sa-i dea din cand in cand cate ceva si stia deja continutul… Sau poate nu…. Apoi femeia se apropie de un tânăr ce fuma o țigare…

• – Te rog să-mi dai mie țigarea, dacă nu o termini, când vine mașina.
• – Bine, bine – raspunde tânărul dând semne de respingere si dezgus
• - Te rog, nu te grabi să o fumezi. Spun și eu așa. Am nevoie sa fumez și eu. Hai că n-am fost nesimțită..
• – Bine, bine – și se îndepărtează de ea.

Preț de un sfert de ora aștept mașina. Uit însă de cei doi, însă deodată îl văd pe tânăr indreptandu-se spre ea si dându-i o țigare abia scoasă din pachet neaprinsă.

• – Ia-o repede că pierd masina.- spune el
• – Stai, aprinde-mi-o, te rog, că n-am cu ce. De ce tremuri așa?
• – Asa… spune tânărul aprinzându-i țigarea
• – Ai pierdut masina, asa-i?- adauga cersetoarea. Lasa ca vine alta.
• – Ti-e foame? o intreaba el, tinand in mana un croissant, cu intentia sa i-l dea.
• - Foame? De sufletul meu pierdut mi-e foame….. - spuse cersetoarea luand desertul intins.

M-am suit in masina surprinsa de replica ei. Sau poate de asteptarile mele in ceea ce o priveau….