Ghiduşii

De mâna, printre vise.

In amurg, cand orasul este invaluit in soapte, o pornim agale spre intalnirea cu Mos Ene si taramul fermecat al povestilor. Dupa lectura de seara, pupicii de noapte buna, joaca cu nasucurile si degetelele, urmeaza ritualul invocarii viselor neasemuite.

• Eu: – Noapte bună, vise frumoase! Lună, lună și voi stele, trimiteți vise frumoase iubitei mele…
• Andreea: Cu caluți galbeni, 1,2,3,4,8…. cu iepurași, căprioare și fluturași să zboare sus, sus…
• Eu: Somn ușor!
• Andreea: Și miere…Să vizes la miere…(Intr-o cărticică cu programul unui ursuleț, îl arată cum se culcă și visează un butoi cu miere) Așa că, Andreea , după modelul ursulețului, își dorește, noapte de noapte, să viseze miere…..
• Eu: Bine, mami! Să visezi miere… Acum capul jos!….
• Andreea: De mânuță!- și mă apucă de mână, ca să dormim tinându-ne de mână.

Și uite așa, tiptil-tiptil trecem pragul spre lumea viselor, palmă-n palmă. Poate așa vom avea și același vis și voi fi acolo să o protejez de arătări înfricoșătoare, vrăjitoare urâte si alte necunoscute… Pașim de mână, printre vise, cu teamă uneori, cu curaj alteori… Iar dacă peste noapte se întâmplă să se trezească la ea in patuț, o aud certându-mă: Mânuța, mami! – apoi aluneca iar printre vise….

Râd pescărușii, mami!

Dupa câțiva ani fără concediu, am decis ca anul acesta să ne încărcăm bateriile la mare. Așa că am ales litoralul din Bulgaria, stațiunea Sunny Day, Hotel Miraj, 4 stele, all inclusive. O alegere nimerită, înțeleaptă, fericită. Au fost 7 zile de răsfăț, de relaxare și de odihnă.

Condiții excelente, recepționeri, ospatari, servicii ireprosabile, mâncare suficientă și pe toate gusturile: al meu, al lui Alex si al piticuței de aproape 2 ani. Piscina, sezlong, umbreluta, hotel pe malul marii, loc de joaca pentru copii, apa limpede si curata, fara casetofoane pe plaja, fara comercianti ambulanti, cu animatie in fiecare seara pentru copii si adulti, liniste, parcare pazita, oameni zâmbitori, calmi, fericiti. Cameră spațioasă, cu vedere la mare, cu toate dotările, cu balcon si masuță și scunele pentru a-ți savura cafeaua ascultând vuietul mării.

Andreea a fost incantata de nisip si dupa vreo 2 zile in preajma necuprinsului albastru, s-a imprietenit si cu marea. S-a balacit, a facut castele, a alergat, a admirat vapoarele, norii, umbrelutele. Cel mai tare i-au placut pescarusii si sunetul scos de ei. De fiecare data cand se auzea vreunul, spunea veselă: Râd pescărușii,mami!…. Mai multe poze puteti vedea aici.

O viata:posibilitati nelimitate

Cine sunt eu? Daca as sti, as marturisi tuturor… Nu stiu cine sunt, de ce sunt si cat voi parcurge din acesta calatorie ametitoare in jurul meu, al tau, al timpului. Stiu insa ca imi doresc sa fiu cea mai buna fiica, sora, sotie, mama, iubita, prietena, colega. De cele mai multe ori, insa, nu reusesc si cad istovita de multimea rolurilor pe care incerc sa mi le asum cu responsabilitate. Pe scena vietii am fost intotdeauna regizorul, scenaristul din umbra, care oscileaza intre a iesi in fata, pentru a fi aplaudat si a ramane tacut, misterios, insa indragit pe ascuns. Imi ascund chipul de mine, insa imi pun sufletul sa alerge printre litere si cuvinte, sa le aleaga pe cele care se contopesc cu emotiile resimtite. In indiferenta trairilor comune, sangele-mi curge captiv. Fierb de nerabdarea de a cuprinde dimensiunile infinite ale lumii, stiind insa ca visez in van izbanda.

Si poate nu stiu bine cine sunt, insa stiu bine ce roluri imi revin si le reiau zilnic, asemenea lui Sisif, cu rabdare. Le repet cu inversunare, clipa de clipa, in speranta sa nu ma mai poticnesc la vreo replica, sa nu mai ezit …Si totusi, cu cat repet mai tare, cu atat parca ma indepartez de perfectiune… Recuzita este nelipsita in abordarea acestor roluri. Ce recuzita? Un minunat notebook ASUS de care sunt nedespartita, o prelungire a eului meu. Si pentru ca viata ne copleseste cu posibilitati nelimitate, cu situatii nebanuite, notebook-ul meu se ridica la nivelul provocarilor – ASUS UL 80VI Posibilitati Nelimitate. E cel care ma defineste cel mai bine, care ma completeaza, ma ajuta, ma incanta, ma cunoaste, ma rasfata si ma copleseste adesea cu posibilitatile lui fantastice.

Ce-ar fi sa repetam impreuna rolurile de astazi? Dis de dimineata imi revine rolul de mama. Bucuria de a fi mama este dublata de o avalansa de responsabilitati, griji, nelinisti. Pot spune ca este cel mai dificil rol: de la programul de lucru 24h/24, pana la abilitatile pe care trebuie sa le ai sau sa le dobandesti din mers. Fisa postului de angajare in acest job ar cuprinde responsabilitatile unui manager, profesor, asistenta medicala, contabil, trainer, secretara, gestionar, administrator, animator, bucatar, camerista, ospatar, psiholog, reprezentant vanzari, designer, actor… Vi se pare ca exagerez? Sa le luam pe rand….

Managerul este artist in  a conduce, a organiza, a comunica. Profesorul se ocupa de educatia copiilor. Asa cum spunea Socrate- educatia inseamna imblanzirea unei flacari- iar mama e primul profesor al celui mic, prin ea cunoaste lumea, invata sa utilizeze cunostintele, sa se raporteze la el si la tot ce-l inconjoara. Mama e prima asistenta medicala cu care ia contact bebelusul. Insa de multe ori un sarut poate face mai multe minuni decat un plasture aplicat pe locul dezinfectat cu atentie. Mama e actorul desavarsit care stie sa rada si sa planga la comanda, actorul care a deslusit taina si arta de plange cu un ochi si de a rade cu celalat, in timp ce sufletul tremura inghetat de spaima si palmele-i sunt fierbinti de emotii. Tot ea e regizorul si scenaristul care aduce pe scena vietii celui mic personaje, intamplari noi: doctorul, vizitatorii, o raceala, o dezamagire, un fel nou de mancare. Mama va avea neaparat abilitati de bucatar. Daca nu le are, le va dobandi in urma unor cursuri rapide, iar cel mic va fi cel mai exigent critic. Nu-i nevoie de cuvinte ca sa-si exprime opinia: poate stramba din nas, poate intoarce capul, poate scuipa, plange sau din contra sa manance vesel si rapid bucatele cu grija pregatite. Si in urma unei mese copioase, sau nu, isi va face aparitia camerista, ingrijitoarea care va curata si va face ordine in urma dezastrului… Apoi, pentru a anima atmosfera, isi face aparitia mama- animatoare si mama – clovn/jongleur care face orice ca sa vada un suras pe chipul puiului…

Recuzita e esentiala in a juca bine rolul de mama. Pentru destinderea atmosferei ASUS vine cu filmulete vesele, cu muzica antrenanta, cu imagini inedite redate desavarsit. Doar nu degeaba ii spune ASUS UL 80VI Posibilitati Nelimitate. ASUS UL80Vt folosește revoluționara tehnologie ASUS Turbo33, care integrează componente software și hardware pentru a îmbunătăți performanțele cu până la 33%. Aceasta imi permite sa beneficiez de filme mai cursive, streaming online si alte forme de multimedia fara nici un fel de probleme. Procesoarele Intel Core™ 2 Duo SU7300 ofera cele mai bune performante multitasking cu un consum minim de energie. Utilizează de asemenea și cea mai recentă memorie DDR3, ce oferă rate de transfer superioare comparativ cu memoria DDR2. Ce rol joaca rata de transfer in aceasta piesa? Copiii sunt intr-o cautare nesfarsita de nou. Asa ca Asus are grija sa avem mereu ceva fantastic, inedit de vizionat.

Timpul trece agale si rolul de mama intra in culise lasand loc rolului de angajata, colega. Deschid in graba notebookul si consult agenda zilnica: de redactat 2 grafice, revizuit promo-ul reclamei X, un brifing despre conferinta de ieri si alte task-uri importante, pierdute printre cele urgente. Stau fața in fața cu mine, adica cu ASUS si interpretez rolul de angajata. Zambesc…. Imi amintesc de replica consultantului de vanzari de la Asus: Posibilitati Nelimitate, UnLimited Versatility. N-am inteles mare lucru atunci… Acum insa stiu: are uun ecran high definition de 14-inch, iluminat cu LED-uri  cu aspect de imagine 16:9, cu două cipuri grafice controlate de tehnologia GraphiX Boost. Aceasta permite mentinerea unui echilibru între performanțele ridicate și conservarea acumulatorului. ASUS GraphiX Boost permite comutarea între cipul grafic dedicat NVIDIA® GeForce® G 210M pentru aplicațiile intensive și cipul grafic integrat Intel® pentru un maxim de conservare a energiei…

Dupa iesirea triumfatoare din scena a angajatului model, intra sub lumina reflectoarelor sotia-iubita. Un rol amplu, complex care solicita multa ingenuozitate, seductie si mister. Insa si de data asta notebook-ul ma completeaza- de data asta este un accesoriu elegant, stilat – ASUS UL80Vt este acoperit cu un capac robust de aluminiu ce nu doar arată superb, dar își păstrează și aspectul după o utilizare îndelungată. Iar profilul va delecta privirea iubitului si nu numai, cu o grosime de sub 1 inch.

Pe inserat, sub razele fantasmagorice ale lunii, imbrac iar rolul de mama, mama -designer care ii va aranja patutul pentru somn puiului ei, creand o atmosfera relaxanta si imbietoare din asternuturi diafane si jucarii pestrite. Urmeaza sa utilizeze toate cunostintele si strategiile unui psiholog desavarsit pentru a-l insoti pe micut in lumea viselor. Si cand puiul doarme linistit, intra in scena mama gestionar, contabil, administrator, urmarind cu atentie ce mai trebuie pentru a-i asigura copilului toate cele necesare pentru o viata frumoasa, sigura, plina de afectiune si iubire. In ajutor ii vine iar neobositul Asus etalandu-si remarcabilele programe de contabilitate. Nu degeaba ii spune Unlimited All-day Computing: ASUS UL80Vt are o autonomie impresionantă de 12 ore*, datorită tehnologiei ASUS Power4 Gear. Aceasta gestionează distribuția și utilizarea energiei electrice conform preferințelor utilizatorului în funcție de activitățile specifice pe care le desfășoară. De asemenea, oferă utilizatorilor opțiunea de a opri dispozitive hardware pentru a conserva energia, și funcționează împreună cu procesoarele Intel® Core™2 Duo pentru un maxim de eficiență energetică.

Cum vi s-au parut interpretarile de astazi ale rolurilor asumate?  Nu…mai bine nu imi spuneti. Stiu, sunt doar un actor pe scena propriei  vieti  care paseste zilnic, cu pasi timizii, in acest periplu fascinant cu posibilitati nelimitate. Poate ca prestatia mea nu este geniala, insa rolul lui ASUS UL 80VI Posibilitati Nelimitate si calitatile lui sunt incontestabile.

- Cauza acestei introspectii?- BLOGWARS!

Inrolare!

M-am înrolat în BLOGWARS!

Clipa verde

E cald. Razele fierbininti ne ard ca niste limbi de foc gata sa ne inhate si sa ne arunce in valvataie. Aerul incins topeste orice initiativa. Suntem prizonieri intr-un spatiu coplesitor. Intr-o clipa de luciditate, hotaram evadarea din acest spatiu ce ne toropeste simturile: spre padure… Pregatim in graba toate cele utile, animati de gandul ca vom putea respira in curand…. Pornim insetati de spatiu, verde, aer, necuprins, spre intalnirea cu noi, cu eul nostru salbatic, nerafinat. Ajunsi la destinatie, departe de lume, intr-un spatiu privat si rezervat, suntem invadati de o adiere racoritoare. Retina este coplesita de verdele verde, verdele viu, veritabil.

Privim padurea si ii patrundem sensul asemenea copiilor. Parca ar fi pentru prima oara cand ne lasam invaluiti de crengi, frunze, mirosuri, ca intr-o preludiu tandru, sensibil, duios. Cobaram adanc in sufletul nostru si redescoperim franturi din fiintele ancestrale care s-au rasfatat mii de ani in bratele codrului, a padurii, a vegetatiei virgine. Purtam genele acelora care au gustat verdele absolut, care au inteles ca suntem unici, singuri cu noi insine pana in clipa revelatiei supreme. Socializam de teama.

Adesea nu ne simtim confortabili cu noi insine si atunci cautam aprobare, acceptare, iubire in jur. Ne oglindim in ceilalti propriile temeri, propriile goluri, absurditati. Odata singuri, in mijlocul nostru si al naturi avem ocazia sa ne reintalnim, sa ne redescoperim, sa ne iubim din nou sau pentru prima data. Am invatat sa fim altruisti,  sa iubim pe cei din jur, insa nu stim sa ne iubim pe noi. Poate ar fi bine sa invatam de la copaci sa fim egoisti, sa ne iubim pe noi si atunci cand suntem prea plini sa ne revarsam peste ceilalti. Copacii sunt egoisti, isi iau apa, seva vitala, fara a se gandi la plantele din jur si odata infrunziti, infloriti isi revarsa iubirea, parfumul, adierea in jur. Poate ar trebui sa invatam de la copii iubirea. EI se iubesc, isi doresc, cunosc implinirea.

Imi umplu plamanii de aer, imi umplu ochii de verde si urechile de freamatul ierbii si fosnetul salciior. Unduirile baltii se izbesc de mirosul prospat de iarba, flori, trestie. Simturile sunt rasfatate. Pasesc desculta prin iarba calda. Pasesc cu teama. Am uitat senzatia vie, puternica, minunata de a simti sub talpi pamantul umed, firele ascutite si totusi molatece si mladii. Imi las talpile biciuite de sabiile micute. Privesc norii. Sunt intre cer si pamant, SUNT. Pentru o clipa nu mai sunt nici mama, nici fiica, nici sotie, nici prietena, sunt doar o parte din energia universala.

Zeita Andre, ca o veritabila fiica a pamantului, dantuieste in iarba, vesela, zglobie. Se ia la intrecere cu un fluture alb, diafan. Amandoi descriu rotocoale ample, prelungi, apoi se odihnesc in jurul unui soare in miniatura- o papadie ascunsa in marea verde. Soptesc timpului sa taca, sa impietreasca. Inchid in inima tot ceea ce vad, tot ce simt. Salvez in suflet totul ca pe o poza pe care s-o revad atunci cand imi va fi dor de verde….

Din lumea celor care nu cuvanta…

O experienta pozitiva merita sa fie repetata- mi-am spus intr-o buna dimineata. Asa ca am hotarat sa ne reintalnim cu animalele de la Ferma, sa revedem iepurasii, sa hranim capritele si magarusii, sa ne jucam in casuta fermecata, sa desenam si sa gustam putin din atmosfera campeneasca, traditionala. Si ca bucuria Andreei sa fie intregita, rotunda, absoluta, am invitat-o si pe prietena ei- Maria. Urmarea: o explozie de energie, incantare, agitatie. Pozele sunt sugestive, asa ca va invit sa le savurati… Iar cand timpul va permite si sufletul striga mocnit dupa un moment de relaxare- popositi in lumea celor care nu cuvanta.

Maini iscusite, minti ascutite

Am implinit pe 9 iulie 22 de luni. Ne apropiem cu pasi repezi de implinirea a 2 ani de cand existenta noastra s-a rotunjit, s-a implinit, este mai vie si mai profunda, plina de provocari interesante, de experiente noi si situatii limita. Au trecut ca un vis frumos aceste 22 de luni, ca o briza placuta in zori. Au fost momente placute dar si momente dificile, delicate, tensionate. Insa privesc faptura fragila, sensibila, delicata, jucausa si adorabila si imi soptesc ca toate clipele de deznadezje si durere sunt neinsemnate acum. Timpul are darul de a invalui in ceata clipele neplacute.

Si pentru ca am notat momentele importante din evolutia micutei, in speranta ca peste ani, sa ii pot povesti crampeie din copilaria ei, voi nota progrele pe care le-a facut.

La nivel neuro-motor: alearga bine, fara sa se mai impiedice, sare deja cu ambele picioruse deodata, sta intr-un picior cateva secunde, se suie pe scaun, urca si coboara singura treptele, se suie singura pe tobogan, are abilitati de a-si folosi cu dibacie degetelele: lipeste abtibilduri, desface fermoarul. Coloreaza, face turnuri din cuburi, reuseste sa imbine cele 2 vagoane ale trenuletului.

La nivel neuro-lingvistic: vorbeste foarte bine, in propozitii complexe. SIngurele cuvinete pe care le mai stalceste sunt : cubitei (biscuitei), imina (inima), captofiori (cartofiori) si cator (calculator). In rest pronunta corect cuvintele. Stie sa spuna si sa recunoasca toate partile corpului, facem gimnastica si sare sotronul. Repeta toate cuvintele noi pe care le aude si ii face foarte multa placere sa cante, sa danseze si sa recite poezii. Pronunta cateva cuvinte si in engleza – cam 25 si canta Frere Jaques- in franceza. Stie deja sa numere corect pana la 10, si cam 22 de litere din alfabet. Stie formele geometrice (patrat, triunghi, dreptunghi, cerc, oval, trapez) si deseneaza linii, puncte si cercuri.

Reuseste sa isi dea singura ciorapeii jos, face baita in cadita mare. Inca nu am reusit sa scapam de scutecele de unica folosinta, insa suntem pe drumul cel bun. In rest este foarte receptiva la tot ce este nou, ii place sa se joace cu copiii. Citim, mergem la biblioteca, la Ferma animalelor. Joaca golbal (= fotbal) cu mingea si a inteles in sfarsit ca jocul cu mingea implica 2 persoane.

Ceea ce ii face o deosebita placere in ultima vreme este sa lipeasca. Sunt carti speciale cu imagini si abtibilduri pe care le lipeste cu o dibacie fantastica la locul lor. A ramas inca pasionata de colorat si de citit, asa ca frecvent mergem la biblioteca sa imprumutam carti cu povesti.

Mananca foarte bine ciorbita, pilaf, carnita de la os (=ciocanele de pui), friptura cu piure, snitele, dovlecei umpluti. Preferatele ei sunt inca maslinele si cascavalul.

O baie relaxanta

Intr-o zi sfanta, de toamna, am privit pentru prima oara minunea ce pana atunci statuse confortabil la mine in burtica. Dupa perioada de spitalizare, a urmat adaptarea ei si a noastra la viata in trei. SI pentru ca era toamna si rece in casa, baita zilnica i-am facut-o in cadita mica, in dormitor. Si asa am continuat zi de zi sa ne bucuram de apa si masaj, timp de luni bune… Pe la 1 an am incercat sa inlocuim cadita, cu cada din baie, pentru a ne usura putin pregatirea de baita si a evita udarea/stropirea patului din dormitor. Incercarea a fost un esec total, care s-a lasat cu frica si plansete disperate. Asa ca am revenit la cadita mica…. Insa evolutia fireasca impunea totusi aceasta schimbare asa ca dupa o pregatire detaliata a evenimentului am reusit.

Asadar, am sa scriu cateva sfaturi pentru cei care se afla in aceeasi situatie.

• Pasul 1- pregatirea psihologica a copilului pentru trecerea la cada mare:
• - Cu vreo 2 saptamani inainte lasati copilul in orice moment al zilei sa intre in baie si sa exploreze terenul
• - lasati copilul sa va priveasca in timp ce faceti baie (doar daca vrea, fara sa insistati)
• - Aratati-i poze cu alti bebelusi fericiti care fac baie in cada
• - puteti sa-i puneti filmulete de pe youtube cu alti bebelusi/copii care fac baie in cada si rad si se joaca cu jucarii
• - spuneti-i in timp ce ii faceti baie in cadita mica, faptul ca intr-o zi- cand va vrea- o sa se joace cu jucariile in cada mare unde e loc de mai multe baloane, mingiute, etc.

• Pasul 2 – pregatirea evenimentului:
• - cumparati cateva jucarii noi pentru baie- broscute, ratuste, catelusi, mingiute – dar nu i le aratati copilului
• - cumparati un covoras pentru a-l pune pe fundul cazii- ca sa nu alunece (eu nu sunt pentru covorasele cu ventuza care lasa urme pe cada)
• - spuneti-i tatalui (sau altei penrsoane care va poate ajuta), in absenta copilului, planul de baie pentru a doua zi

• Pasul 3- ziua cea mare…si uda…
• - dupa venirea de afara, tatal va dezbraca micutul de hainele de joaca si mai in gluma, mai in serios il lasa dezbracat, jucandu-se cu el, fara insa a-i pomeni ceva despre baita
• - mamica ascunde cadita de ochii copilului
• - ii poate arata chiar ci un filmulet cu copii care fac baie in cada mare, sau poze cu bebelusi in aceasta ipostaza
• - mamica, pregateste baia – aduce prosoapele in baie, samponul, spala cada (daca e cazul), pune covorasul pe fundul cazii, pune apa in cada (cam cat era si in cadita de multa), pune jucariile noi pe marginea cazii unele, pe jos prin baie altele, in apa cateva, totul sa arate ademenitor. Opreste apa, scoate dusul din cada. E fosrte important de stiut faptul ca de obicei copiii se sperie de sunetul apei care curge in cada, de dus si alte sunete necunoscute lor. Apoi se aseaza in genunchi in cada si se joca cu jucariile si il cheama pe micut.

• Pasul 4- baia relaxanta, plina de zambete
• - Urmarea fireasca ar fi ca prichindelul sa vina cu taticul in baie, sa fie incantat de jucarii si incet incet sa vrea sa se joace cu mama in cada. Odata pasul facut, mama se va juca cu el 1-2 minute, fara a-l spala sau alte gesturi rapide…. Joar se joaca, ii vorbeste calm, incet, relaxat, pentru a-l face sa se simta confortabil.
• - Apoi incet il uda pe manute, pe burtica si forte delicat pe cap. La cel mai mic semn de impotrivire, se renunta si se revine la joaca. Pana la urma obiectivul initial este de a-l obisnui cu cada…ca spalatul o sa vina si el treptat…
• - Dupa imbaiere e bine ca jucariile sa ramana in baie si sa se joace cu el doar in cada (ca sa isi doreasca sa ajuga acolo)

• Alte sfaturi importante:
• - nu fortati in nici un fel copilul, nu insistati.
• - nu folositi dusul, sau nu dati drumul la apa sa se scurga cu el in cada- il sperie foarte tare.  Cel putin vreo luna- doua dupa trecere de la cadita la cada mare.
• - daca nu vrea, renuntati pentru 3-4 zile si reveniti la pasul 1- pregatirea psihologica
• - baia trebuie sa fie o joaca, un moment de relaxare si buna dispozitie, nu un moment tensionat, de teama si frica
• - tot timpul, indiferent de ce se intampla, parintii trebuie sa fie calmi, sa vorbeasca incet/soptit chiar , sa zambeasca si sa ii ofere confort si siguranta micutului.

Noi am reusit si asteptam vesti si alte idei despre acest moment important si placut al zilei.

Fuga din zori

Si vine o vreme cand existenta te poarta pe aripile ei, departe, pe un drum pe care tu nu ti-ai fi dorit sa-l urmezi. Mai cu indoiala, mai cu sfiala, pasesti sovaitor, sperand ca sa intelegi si sa accepti noua directie. In zori, plecand de langa puiul care te priveste trist cum te departezi de el, sufletul se sparge in mii de farame pentru ca apoi, pe seara, sa se reintregeasca si sa se oglindeasca in zambetele fericite si privirea infinit de patrunzatoare a ingerasului.

 Si stiu, rational, ca aceasta departare de pui este benefica, atat lui cat si mie, insa inima se simte trista, insingurata. Si fiecare prag de zi are iz de abandon, pentru ca la apus sa ne regasim mai tandri, mai completi, mai fericiti. Insa toate aceste trairi intense, antagonice, treceri de la nefericire la extaz, de la lipsa- la contemplare, sunt devoratoare de energie, sunt coplesitoare.

 Si stiu ca pentru a cladi o persoana independenta, pregatita pentru a se adapta si a fi fericita in viata, este nevoie de daruire: de timp, de spatiu, de iubire, de libertate…. Si mi-o repet in fiecare dimineata sarutand in somn visele puiului meu aflat inca in bratele lui Mos Ene. Apoi plec in varful degetelor, furisandu-ma, pentru a ma intoarce dupa ore bune, ore pline de mustrari, de ganduri, de angoase. Si fiecare revedere e unica, plina, absoluta- si vad in ochii ei (si citesc in sufletul meu) dorinta de a fi ultima data cand ma furisez din existenta ei…. Noaptea vine si ne gaseste imbratisati si apoi dimineata ma rapeste si ma duce departe de ingerasul care ma cauta in casa, ma striga….

 Si va veni o vreme cand aceasta fiinta atat de fragila si dependenta afectiv de noi isi va dori sa se desprinda si sa porneasca in cautarea Absolutului… Mi-e inima izvor de roua….

Ou sont les neiges d’antan?

Cobor adanc spirala timpului, spre mine, spre interior. Cu fiecare treapta alunec spre un taram familiar si totusi strain, cert si inert, concret si ambiguu. Imi dau mana peste timp si incerc sa ma aduc in prezent, cu aceeasi candoare, inocenta, pofta de viata pe care-o zaresc in ochii celei de alta data. E ca o umbra tacuta, prezenta, misterioasa. Da…da… e misterioasa pentru ca incerc sa descopar ratiunea ascunsa in spatele unor gesturi , emotii, senzatii de atunci si nu reusesc.

Am constatat cu surprindere, in prag de vis, cu ochii atintiti catre ingerasul care doarme surazand langa mine, ca sunt cateva persoane in preajma carora am vibrat si am trait emotii vii. Si nu ma refer aici doar la iubiri mai mult sau mai putin impartasite, ci la oameni (femei/barbati) pe care viata mi i-a scos in drum si cu care m-am contopit pentru o vreme in idei, principii, vise. Si daca memoria adesea are conuri de umbra, care estompeaza momente din trecutul nostru (zile, saptamani sau chiar ani) toate aceste momente sublime le pot povesti si acum cu lux de amannunte, de parca au fost ieri. Si doar gandindu-ma la ele, celulele au luat-o la trap, palmele sunt pline de roua…

Am amintiri exacte cu versurile semnate cu numele primului prieten – pe care il si consideram sot (pe la 5 ani): Primavare a venit/ Soarele a rasarit/Ghiocelul a-nflorit… Simt si acum emotia pe care o resimteam in preajma lui, un baietel bond, plinut, tacut si serios. Parea a fi tot timpul preocupat de intrebari existentiale profunde, iar eu incercam sa-l scot din starea aceea de meditatie.

Fetita roscata cu codite- cu care am impartit timp de 6 ani drumul spre soala, banca, lectiile, timpul. Comunicam atat de perfect ca adesea ajungea o singura privire ca sa stim ce gandeste cealalta. Apoi am luat-o pe alei diferite insa comunicarea, empatia si telepatia au ramas.

Apoi Zana copilariei si adolescentei mele, in prezenta careia ma simteam minunat- profesoara de matematica cu care ma intalneam si ne plimbam in lumea povestilor, a viselor, a imposibilului. O atingele diafana, magica, care a parfumat anii adolescentei.

Iubitul din liceu- cu ochii de un albastru devorator- pe care l-am admirat, iubit in taina timp de patru ani. De dorul lui m-am imprietenit cu cea pe care o curta el. Nu, nu dintr-o dorinta meschina sau rautacioasa, ci doar pentru a ma conecta la paradisul meu, prin intermediul ei. El s-a contopit cu universul. Prietenia mea sincera cu ea- a ramas.

Curtezanul matur- cel care mi-a stat in preajma ani buni, asteptand un semn sa-mi invadeze visele.  Nu l-a primit. Seiful sentimental caruia ii povesteam dorintele mele de a seduce un alt barbat, stind ca ma iubea si ii invidia pe toti cei carora le acordam vreo atentie. A plecat pe drumul lui. Eu am ramas stiind ca fidelitatea masculina e un mit, sperand totusi ca viata sa-mi infirme concluzia.

Absolutul. Cel caruia i-am tulburat linistea, cel caruia i-am pus sufletul in palma. In preajma lui cuvinte precum extaz, katarsis, absolut, univers, timp- au capatat sensuri noi, profunde. Am pornit-o in directii diferite. Sufletul mi-a ramas la el in palma…

Ingerul pazitor – prietena care are solutii neasteptate in momentele cheie ale existentei mele. Un mister pe care inca nu l-am deslusit, o aparitie puternica, vie, fantastica. Ne vedem rar, insa in momente cruciale pentru mine. Ingerul pazitor care imi ofera zambitor idei perfecte.

N-am sa vorbesc aici despre sot si fetita mea- darul lui Dumnezeu. Fara ei nu as fi cea de azi, fara ei n-as fi eu. Ei sunt echilibrul, puntea  viselor mele. Si cand spirala timpului nu ma poarta spre interior, spre mine, atunci ma avant nebuneste spre ei, spre noi.